Celălalt de lângă mine nu este iadul, ci Raiul meu. El devine iad când eu nu sunt pentru el Rai. Cel care se îngrijeşte de fratele său se îngrijeşte de el însuşi. Scopul este ca fiecare să cugete la celălalt, la durerea lui. Minunea se întâmplă când cineva ia parte la durerea celuilalt. Esenţial este să-l simţi pe celălalt fratele tău şi să iei parte la durerea lui. Această purtare Îl mişcă pe Dumnezeu şi săvârşeşte minunea. Cel care nu ştie să ajute rămâne de unul singur şi nefericit. Tot ceea ce se face cu inima nu oboseşte. Inima este precum un aparat care se încarcă. Cu cât lucrează, cu atât se încarcă.

Să le trecem sub tăcere pe toate cele care ne provoacă necinste, pentru că ceasul acesta este vremea progresului duhovnicesc. Să dobândim lipsa mâniei, adică dorinţa neostoită pentru necinste, asemănătoare cu pofta de laudă a celor stăpâniţi de slava deşartă. Dacă pierdem averi, putem să le câştigăm din nou. Mai bine să mergi la casa unde este doliu decât la casa unde este petrecere. Conştiinţa noastră este cartea de morală, cea mai bună pe care o avem, este ceea ce trebuie să răsfoim în fiecare zi şi să o consultăm în orice moment dificil.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, pp. 150-151)