Degeaba vă neliniştiţi din pricina faptului că uneori ţipătul copilului mic [al orfanului înfiat] vă întrerupe de la rugăciune de parcă v-ar atrage de la lucrul lui Dumnezeu, la un lucru străin de Dumnezeu. Şi unul şi celălalt sunt lucrurile lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi place când copilaşii Lui tind către El ochii lor în rugăciune, dar nu mai puţin îi place atunci când unii dintre fiii iubiţi se grăbesc să aibă grijă de ceilalţi fii ai Lui. Aşadar, nu vă tulburaţi. Ci, rugându-vă, duceţi lucrul lui Dumnezeu la bun sfârşit şi, având grijă de cel mic, faceţi acelaşi lucru. Şi Dumnezeu vă va cerceta cu aceeaşi înduioşare şi când vă veţi ruga, şi când veţi avea grijă de cel mic. Cât de bine este că-l iubiţi pe copilaş! Iubirea dumneavoastră hrăneşte în mod direct sufletul lui şi nu simte lipsa mamei. Rămâneţi în această stare...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 46)