În perioada 2005-2008, în dimineaţa Sâmbetei Mari, soarele a fost încoronat cu o aureolă luminoasă - curcubeu ceresc care l-a însoţit mai multe ore. Eu, cel care scriu acestea, am fost martor ocular în toţi cei patru ani. Fenomenul începea în fiecare an în Sâmbăta Mare, în jurul orei 8.00 dimineaţa, iar în jurul orei 14.00, când se arăta Sfânta Lumină la Sfântul Mormânt, aureola îndată dispărea.

Aureola forma un cerc complet şi rămânea neschimbată vreme de mai multe ceasuri. Mii de oameni aveau ridicate privirile spre cer, unii din curio­zitate, alţii de uimire. Fenomenul ceresc s-a repetat exact în aceeaşi zi şi oră, şi exact în acelaşi fel, patru ani consecutivi şi fiecare poate să o evalueze potrivit judecăţii sale.

(Haralambie Skarlakidis, Sfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos, traducere din limba greacă de Ierom. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu - Sfântul Munte Athos, Atena, 2011, p. 165)