În vremea Revoluţiei din 1821, când poporul elen se lupta pentru eliberarea de sub stăpânirea turcească, armatele otomane au ocupat Sfântul Munte vreme de zece ani. Mulţi călugări au plecat, iar mănăstirile ajunseseră într-o stare jalnică.

Într-o după-amiază, la Mănăstirea Iviron, a venit un sărac care l-a rugat pe arhondar să-l primească să doarmă şi să-i dea ceva de mâncare. Monahul l-a refuzat spunându-i că mănăstirea este foarte săracă. Atunci săracul a pornit pe cărare spre Kareia, dar făcându-se noapte, s-a aşezat la rădăcina unui copac ca să se odihnească. Nu a apucat să se aşeze bine, când deodată i-a apărut înainte o Femeie cu un Copil în braţe, care l-a întrebat de ce vrea să doarmă afară sub copac şi nu merge la mănăstire. Auzind de la sărac cele spuse de arhondar, Femeia i-a dat un florin (ban de aur) şi i-a spus:

– Mergi la arhondar şi spune-i că Stăpâna locului acesta porunceşte să-ţi dea să mănânci şi să te primească în mănăstire să dormi! Iar pentru aceasta dă-i acest ban de aur!

Săracul a făcut aşa cum îi poruncise Maica Domnului, iar când arhondarul a văzut banul, a alergat la egumen şi i l-a arătat. Cercetându-l pe sărac cu de-amănuntul, şi-au dat seama că acea Femeie a fost Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care în felul acesta i-a mustrat pentru lipsa lor de dragoste faţă de săraci.

De atunci, mănăstirea este deschisă de la răsăritul până la apusul soarelui, pentru ca pelerinii să se poată închina Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Portăriţa”, iar pentru a păstra vie în amintire această întâmplare, la intrarea în mănăstire, în partea dreaptă, părinţii au aşezat o ladă cu pâine şi cu alte alimente pentru închinători.

Paraclisul Maicii Domnului „Florinul” a fost construit în 1960 de Părintele Maxim Iviritul în urma poruncii primite în vedenie de la Maica Domnului. Bisericuţa a fost ridicată pe locul unde Maica Domnului i se arătase acelui sărac.