După tradiţie, monahii pescari au tras de pe fundul mării icoana din mozaic a Sfântului Nicolae Stridie. În perioada iconoclastă, această frumoasă icoană a Sfântului Nicolae a ajuns în mâinile iconoclaştilor, care au încercat s-o taie cu securea - dar, când au lovit-o, din fruntea Sfântului Nicolae a început să curgă sânge.

Văzând această minune, iconoclaştii au aruncat-o în mare, iar pe locul rănii s-a lipit o stridie, care se poate vedea şi astăzi. De aceea a primit numele de Sfântul Nicolae „Stridie”.

După ce au pescuit icoana, părinţii de la Stavronikita au dus-o pe ţărm. Din acel loc în care au aşezat icoana a izvorât aghiasma Sfântului Nicolae.