Ce înseamnă oare ca cineva să spună că este ortodox? Înseamnă acest lucru: să ia parte la lupta continuă care ne conduce de la starea de om la cea de Dumnezeu-om, adică să fie implicat în procesul nesfârşit de îmbunătăţire a propriei fiinţe cu ajutorul virtuţilor, luptelor şi tainelor teandrice. În acest proces, creştinul ortodox nu este niciodată singur. Orice sentiment, faptă şi gând este atât individual, cât şi universal, nu numai personal şi sobornicesc, dar şi teandric. Atunci când un creştin ortodox cugetă la ceva anume, el face acest lucru împreună cu rugăciunea, cu teamă şi cutremur, întrucât el ştie că ceata îngerilor şi întreaga biserică participă împreună cu el în chip mistic la lupta sa. Creştinul ortodox nu-şi aparţine doar sieşi, ci şi tuturor sfinţilor şi, prin ei, Sfântului nostru Domn, Iisus Hristos. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 39)