Crucea este simbol al mântuirii, prin pătimirea de bunăvoie a omului dinafară pentru cel lăuntric, totul din dragoste pentru Hristos, Cel ce iubeşte. Crucea e nebunie pentru cei ce pier şi putere a lui Dumnezeu pentru cei ce se mântuiesc (I Cor. 1:18). Zis-a Domnul: „Şi cela ce nu va lua crucea sa şi să vie după mine, nu este mie vrednic” (Mat. 10:38). Crucile noastre sunt mici şi uşoare faţă de Crucea Lui, deoarece fiecare dintre noi poartă crucea pentru păcatele sale, pe când El a luat o Cruce neasemuit de grea pentru păcatele lumii întregi. De asta şi spune: „crucea sa”, nu: „crucea Mea”.

(Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, Editura Predania, București, 2010, p. 42)