Odată, aflându-se singur în chilie și fiind foarte mâhnit, Părintele Evmenie a văzut ușa deschizându-se și pe Părintele Nichifor, adormit în Domnul de câțiva ani, pășind înăuntru: „S-a aplecat asupra mea și mi-a zis: «Hai, binecuvântatule, nu mai plânge, nu te mai necăji» și m-a mângâiat pe cap. Și cu cât mă mângâia mai mult, cu atât mai puternică se făcea însuflarea Duhului Sfânt. Și s-a făcut atât de puternică, încât m-am umplut tot de acea însuflare care venea din mângâierea mâinii sale. Și mâhnirea s-a risipit.”

(Simon Monahul, Sfântul Nichifor Leprosul, Făcătorul de minuni, Editura Iona, București, 2017)