Cu ce te lauzi? Cu aurul? Acelaşi aur a fost în măruntaiele muntelui, şi muntele nu s-a lăudat. Cu hainele? Aceeaşi mătase a purtat-o viermele în el, şi nu s-a lăudat. Cu sănătatea? O sănătate mult mai bună are lupul în pădure, însă nu se laudă. Cu pofta de mâncare? Furnicarul mănâncă cu poftă nebună furnici până moare; dar, la urmă, îl mănâncă furnicile pe el. Cu norocul? Iată că vulpea nu se încrede în noroc nici când izbuteşte a suta oară să prindă o găină – de frică îşi ciuleşte urechile, ca să audă din ce parte va răsuna puşca. Cu caii? Cum poţi avea o părere atât de înaltă despre caii tăi, când aceştia nu-şi închipuie ceva înalt nici despre ei, nici despre tine?

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București,  2009, p. 28)