Cel dintâi trebuie să ne punem fiecare la punct cum trebuie. Cuiva, care a venit la mine să se plângă, i-am spus: „Ce te interesezi, măi frate, matale, de cutare şi de cutare? Interesează-te întâi de tine!”. Ne mărturisim Adevărul cu viaţa, nu numai cu cuvântul! Pentru că s-a făcut veacuri întregi greşeala asta, în primul rând să se spună şi să nu se sângereze. Cu viaţa dăm mărturie! Şi mărturisim Adevărul, acolo unde suntem fiecare, cu o linişte şi cu un zâmbet permanent, din care să se vadă că suntem nişte oameni fericiţi. Să slujim cu drag, pentru că Sfânta Liturghie, a noastră, a ortodocşilor, şi în general slujbele – sigur, dirijate de preot – care sunt peste măsură de împodobite, spun deja o serie întreagă de lucruri.

Dacă sunt întrebat de sectanţi, eu le răspund aşa: „Domnule, ai venit că vrei să te faci ortodox? Sau vrei să mă faci pe mine sectant? Numai dacă vrei să te faci ortodox stau de vorbă cu tine. Altfel, nu! Nu vă scoate nimeni din ale voastre! Dar să aveţi cuminţenia să consideraţi că nici pe noi nu ne poate scoate nimeni din ale noastre! Aşa că… bună ziua!”.

(Arhimandrit Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  p. 36)