Ce scuză vor avea cei ce nu cred în Înviere, pentru că noi o putem vedea în toate zilele și o putem admira în semințe, în plante și chiar în răspândirea neamului nostru? Trebuie ca mai întâi sămânța să se strice și să putrezească îm pământ, pentru ca apoi să se ridice și să aducă roadă. Dar, în general, când Dumnezeu face vreun lucru, nu mai este nevoie de mintea omenească, ea trebuie să tacă; și în sfârșit, cum ne-a scos pe noi Dumnezeu din neființă? Eu creștinilor le vorbesc acum, creștinilor care mărturisesc că ei cred în Scripturi. Dar vreau să-i înprumut minții omenești altă dovadă a învierii. Printre oameni sunt și buni și răi; cum oare cei ce sunt răi au trăit în bine până la adânci bătrânețe și, dimpotrivă, câți drepți și-au petrecut viața lor în mizerie și în necazuri? Când, deci și în ce vreme va primi fiecare ceea ce i se va cuvine după meritul său, după faptele sale? (...)

Pentru ce nu vreți să fie o înviere a trupurilor? Oare Dumnezeu n-are puterea să le învieze? (...) Cei ce refuză adevărul învierii sunt cei care nu vor să dea seama de faptele lor. Trebuie ca învierea noastră să fie asemănătoare cu cea a lui Hristos (I Corinteni 15, 28), căci El este pârga și Întâiul născut din morți (Coloseni 1, 18).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, Omilia LXVI, p. 340)