În anul 1560, evlaviosul domn Alexandru Lăpuşneanu a zidit biserica Mănăstirii Pângăraţi, ce a fost sfinţită de Grigorie, Mitropolit al Sucevei, în 1560, după cum ne istoriseşte pisania mănăstirii: „Cu bunăvoirea lui Dumnezeu şi cu sporirea Prea Sfântului Duh şi cu ajutorul marelui mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, s-au zidit şi s-au sfinţit Sfânta Mănăstire întru numele Sfântului Mucenic şi s-au sfinţit de acesta Grigorie Mitropolit al Socevei la leat 7068 din porunca lui Alexandru Voievod”. Voievodul a mai adăugat şi turnul-clopotniţă și a împroprietărit mănăstirea cu „întărire peste toate poienele din jur.

Relatarea Cuviosului Anastasie de la Moldoviţa ne descoperă portretul spiritual al unui Alexandru Lăpuşneanu total deosebit de cel pe care îl creionează istoricii şi nuvela lui Negruzzi, şi anume un voievod plin de religiozitate şi de dorinţa de a ajuta Biserica.

Sfat pentru validarea vedeniei

Ortodoxia şi înţelepciunea voievodului (ce va deveni după călugărie monahul Pahomie), ctitor al bisericii Mănăstirii Dochiariu din Athos se vădeşte din precauţia cu care întâmpină descoperirile ce le avuse în vis din partea Marelui Mucenic Dimitrie, care îi poruncea să ridice o biserică la Pângărați.  

El convoacă întreg sfatul ţării spre a se pronunţa asupra veridicităţii descoperirii şi poruncii primite, iar răspunsul dat de boierii sfatului relevă cultura creştină a elitei conducătoare a Ţărilor Româneşti din acele timpuri.

„Ți-am spus să faci biserică. De ce întârzii?”

„Iar ei toţi cu un suflet şi cu un glas au răspuns că de la Dumnezeu şi de la Duhul Sfânt fiind povăţuiţi, ziseră că de la Dumnezeu iaste întru adevăr vedenia aceasta; că şi în Sfintele Scripturi am aflat, şi de la prea înţelepţi Dascăli am auzit, că tot ce iaşte spre lucru bun, spre zidirea Bisericii, spre miluirea săracilor, spre ertarea greşiţilor şi spre pomenirea de vecinicile munci şi de judecată, acestea toate dela Dumnezeu sânt”.

Vrednicul de pomenire, arhimandritul Teofil Lefter mărturisea într-un interviu că Lăpușneanu a mai făcut biserici, dar pe cea de la Pângărați a făcut-o mai mult de frică, înfricoșat fiind de stăruința vedeniilor. „În al doilea vis, Sfântul Dimitrie l-a înfricoșat și chiar l-a însulițat, spunându-i: Ți-am spus să faci biserică. De ce nu te apuci de treabă? De ce întârzii? Pentru el, aceasta a fost biserica de suflet și ar fi dorit ca el și toți membrii familiei sale să fie înmormântați aici”, afirma fostul stareț al Pângăraților.