Cum credeţi c-ar trebui să-şi petreacă timpul liber un student? Prin timpul liber se înţelege şi timpul afectat rugăciunii.

Un student să-şi folosească timpul liber tot ca student! Mai întâi de toate, să se odihnească pentru a fi disponibil pentru o muncă de student. Să ştiţi că şcoala nu se face numai cu munca, se face şi cu odihna! Dacă nu eşti odihnit, nu ai randament, nu înţelegi şi e foarte important când porneşti la o muncă intelectuală să fii totdeauna odihnit. Timpul liber se poate folosi şi pentru studiu, eventual pentru alt fel de studiu decât cel de la şcoală, sau care ţi se cere pentru şcoală, poţi să te şi plimbi, poţi să faci şi sport dacă vrei, dacă simţi nevoia de sport, de a-ţi folosi energiile; mă rog, la tinereţe omul e pornit aşa, să facă ceva, şi la oraş n-ai ce face, nu e ca la ţară, unde-i pui coasa-n mană şi zici: „Eşti student, no, ia să vedem, ştii cosi? Şii trage-o coasă?...” La oraş nu se pot realiza nişte lucruri care se pot realiza la sat. La sat îi pui sapa-n mână copilului de când o poate ţine-n mână. La oraş trebuie să faci ceva şi-atunci mai faci un sport, mai ieşi la o plimbare, în orice caz, să nu-ţi pierzi timpul în priviri fără rost la televizor (eu nu zic să nu vă uitaţi la televizor, că şi eu am într-un fel televizor, am sonorul de la televizor, numai că n-am vreme de el). Important este să-ţi găseşti totdeauna ceva de făcut, totdeauna ceva frumos, ceva care te îmbogăţeşte sufleteşte şi-atunci e foarte bine.

Şi dacă nu-ţi găseşti ceva de făcut, atunci te stăpâneşte vrăjmaşul şi-apoi îţi dă el de lucru!

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 165)