Timp de 20 de ani, trupul Cuviosului Ioan a rămas în peştera Sfânta Ana. La începutul lunii august 1980, potrivit unei tradiţii locale, conducerea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis peştera mormintelor, urmând ca osemintele Cuviosului să fie duse în gropniţa de obşte. Erau de faţă mai mulţi arhimandriţi şi călugări greci şi români, precum şi câţiva pelerini din ţară. Toţi cei ce erau de faţă au constatat cu surprindere că trupul Cuviosului era întreg, neatins de nici o stricăciune.

Arhimandritul Amfilohie, stareţul mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai târziu: „Ne aşteptam să găsim numai sfinte oseminte şi nu bună mireasmă. Când am luat scândura am văzut că părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, aşa cum l-am pus. Parcă l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, fără nici o schimbare a înfăţişării lui; mâinile, barba, părul, rasa, încălţămintea erau neatinse”. Fiind anunţat de îndată patriarhul Benedict al Ierusalimului, acesta a aprobat strămutarea Cuviosului Ioan în biserica mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul. Şi astfel, în ziua de 7 august 1980, trupul neputrezit, adică moaştele sale, au fost coborâte din peşteră şi duse în mănăstire.

(Pr. prof. Mircea Păcurariu, Sfinţi Daco-Români şi Români, Editura Trinitas, Iaşi, 1994, p. 93)