Mă numesc Boncea Ileana, am 72 de ani şi sunt din Bucureşti. Sunt fiică de preot, enoriaşă a sfintei Mănăstiri Radu Vodă din 1992. Credinţa în Dumnezeu mi-a fost insuflată de tatăl meu, de când eram copil. Deci, în orice împrejurare, locul şi ajutorul îl găsim doar în Biserică şi prin slujitorii ei, care la noi, la Mănăstirea Radu Vodă sunt cu totul deosebiţi. Sunt dăruitori, ostenitori şi foarte aproape de problemele fiecăruia, de la Prea Sfinţitul Varsanufie Prahoveanul până la ultimul monah. Dumnezeu este atât de bun, îndelung răbdător, ne mai ceartă, ne mai iartă, dar nu ne lasă niciodată. O întâmplare petrecută în 19 august 2001 m-a convins de aceasta. Ce oameni aleşi mi-a scos Dumnezeu în cale, şi cum am scăpat de la moarte sigură, din situaţia în care mă aflam!

Eram pe stradă când mi s-a făcut deodată rău. Am vomat cheaguri de sânge şi aproape mi-am pierdut cunoştinţa. La cererea mea, un taximetrist m-a dus la Spitalul Sfântul Ioan din capitală. De gardă, la Urgenţă, era o doctoriţă pe numele ei dr. Ariadna Kuejdean, primul înger pe care mi l-a trimis Dumnezeu. M-a consultat repede şi, după pierderea mare de sânge pe care o avusesem, am ajuns la o anemie post-hemoragică severă, cardiopatie ischemică, tensiune arterială 5. Personal, această doctoriţă m-a condus imediat în secţia de cardiologie, unde am fost ţinută sub aparate cinci zile, permanent, pentru a-mi restabili tensiunea şi anemia. În urma consultaţiei, diagnosticul era:

- ulcer gastric duodenal

- hemoragie digestivă, cu anemie post hemoragică 6

- infarct miocardic.

După redresare a urmat un consult amănunţit, însoţit de ecografii, şi doctorii au stabilit urgent intervenţie chirurgicală, sub rezerva biopsiei, care a durat optsprezece zile: ulcer gastric, crater ulceros de natură malignă.

Până la intervenţia chirurgicală au trecut nişte zile de groază. Am alergat la mănăstirea Radu Vodă, la Prea Sfinţitul Varsanufie, stareţul acestei mănăstiri, pe care îl cunosc din 1998, şi, având mare încredere în ajutorul şi dăruirea dânsului, i-am explicat situaţia şi i-am cerut binecuvântare. La plecare, mi-a dăruit o seringă cu mir de la Sfântul Nectarie, să mă ung în fiecare dimineaţă. Am folosit mirul cu mare încredere în Dumnezeu şi în cel care mi l-a dăruit.

Când m-am prezentat la Spital pentru intervenţie, dintr-un ulcer malign, confirmat şi de medicii care mă consultaseră, chirurgul care urma să facă intervenţia, pe nume prof. dr. Radu Petrescu, mi-a zis: „Nu am ce tăia, rana s-a închis”. Minunea s-a produs datorită mirului primit de la candela Sfântului Nectarie.

La întoarcerea acasă, m-am dus iar la mănăstirea Radu Vodă, la racla Sfântului Nectarie, să-i mulţumesc, deşi atunci nu ştiam nimic despre viaţa Sfântului. La noi, la pangar, am văzut cele două cărţi (roşie şi albastră) cu viaţa şi minunile Sfântului Nectarie, sfântul secolului nostru. Le-am citit şi recitit, dându-le spre cunoaştere celor care au probleme de sănătate şi povestindu-le minunea prin care m-a vindecat Sfântul Nectarie. Abia citindu-i minunile, mi-am dat seama cât m-a ajutat Sfântul, şi i-am sfătuit pe cei care le lecturau să înceapă cartea roşie cu capitolul 2, pagina 72 – minunile sfântului, apoi prima parte cu viaţa lui, şi după aceea cartea albastră, tot despre Sfântul Nectarie (este mai detaliată şi redă foarte frumos viaţa şi minunile Sfântului).

Purtându-i o vie recunoştinţă, simt nevoia să-l fac şi eu cunoscut celor care au probleme şi nu-l cunosc (ca şi mine atunci).

(Sfântul Nectarie minuni în România, Ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, pp. 244-246)