Povestit-a un bătrân, că în vremea marelui Isidor, preotul Schitului, era un frate diacon, pe care pentru multa lui faptă bună vrea să-l facă preot, ca să rămână în locul lui după moarte. Iar el din evlavie, nu s-a atins de hirotonie, ci a rămas diacon. Deci, pe acesta, din bântuiala vrăjmașului, l-a zavistuit oarecare din bătrâni și toți fiind în biserică pentru slujbă, mergând bătrânul a pus pe ascuns cartea sa în chilia diaconului și venind a vestit lui avva Isidor, zicând, că oarecare din frați i-a furat cartea. Și mirându-se avva Isidor, a zis: niciodată ceva de acest fel nu s-a făcut în Schit. Deci, a zis preotului bătrânul acela care a pus pe ascuns cartea: trimite doi din părinți cu mine, ca să cercetăm chiliile. Deci mergând, întâi au pipăit prin chiliile celorlalți și pe urmă au venit la chilia diaconului, și găsind acolo acea carte, au adus-o la preot în biserică și au spus unde au găsit-o, fiind de față și diaconul și auzind. Iar el a făcut metanie, înaintea a tot norodul, lui avva Isidor, zicând: am greșit, dă-mi canon și i-au dat canon trei săptămâni să nu se precestuiască. 

Deci venind fratele la slujbă sta înaintea bisericii și cădea înaintea a tot norodul zicând: iertați-mă, că am greșit! Iar după trei săptămâni a fost primit la împartășanie. Și îndată s-a îndrăcit bătrânul care îl năpăstuise și a început a se mărturisi strigând și zicând: am năpăstuit pe robul lui Dumnezeu. Și făcându-se rugăciune de toată biserica pentru dânsul, nu se tămăduia. Atunci marele Isidor a zis înaintea tuturor fraților; roagă-te pentru dânsul, că tu ai fost năpăstuit! Și dacă nu prin tine, apoi nici prin altul nu se tămăduiește. Și rugându-se el, îndată s-a făcut sănătos bătrânul.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 122-123)