Vrăjmaşul întotdeauna atacă dintr-o parte, insistând asupra uneia dintre patimi. De exemplu, împingând spre lăcomie, nu va tulbura în acelaşi timp cu iubirea de argint, pentru că prin aceasta îşi poate distruge lucrarea, dacă omul va începe să se zgârcească chiar şi pentru împlinirea poftei sale de mâncare. Sau, momindu-ne în mrejele iubirii de argint, nu va mai insista şi asupra curviei, pentru că iarăşi poate să-şi distrugă lucrarea.

(Sfântul Varsanufie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 77)