- Părinte, cum pot să arăt dragoste?

- Să arăt dragoste? Nu înțeleg. Asta este ceva fals, prefăcut. Să existe înlăuntrul nostru dragoste și ea să ne dea în vileag, asta, da, o înțeleg. Dragostea adevărată îl încredințează lăuntric pe celălalt fără manifestări exterioare. Dragoste înseamnă să asculți cu durere mâhnirea celuilalt. Dragoste înseamnă și o privire îndurerată și un cuvânt pe care îl vei spune cu durere celuilalt când el se confruntă cu o greutate. Dragoste înseamnă să participi la durerea lui, să-l odihnești în necazul lui. Dragoste înseamnă să rabzi un cuvânt greu pe care ți-l va spune. Toate acestea ajută mai mult decât cuvintele multe și decât manifestările exterioare. Când suferi lăuntric pentru celălalt, Dumnezeu îl încredințează lăuntric de dragostea ta și atunci el o simte chiar și fără manifestări exterioare. Tot așa se întâmplă și când nu se exteriorizează răutatea pe care o avem în lăuntrul nostru; și în acest caz celălalt tot o simte. Vezi, și diavolul, când se arată ca un ''înger de lumină", aduce tulburare, pe când Îngerul adevărat aduce o bucurie negrăită.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți,  traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 226-227)