Adesea, părinţii, temându-se să fie prea moralizatori, nu atenţionează copiii asupra unor fapte păcătoase. Acest fel de a privi lucrurile este greşit din punct de vedere pedagogic?

Sigur că întotdeauna păcatul trebuie privit în acelaşi fel. Copilul nu poate să conştientizeze întotdeauna că a făcut ceva greşit, căci nici chiar cei maturi adesea nu pot face această distincţie. De aceea, trebuie să-i spunem copilului atunci când greşeşte.

Dar nu întotdeauna greşeala trebuie evidenţiată de îndată ce a fost făcută. Atunci când copilul plânge, provocat de propriul egoism, sau este supărat fiindcă a fost oprită lupta pentru întâietate cu cineva, el trebuie lăsat să plângă până se linişteşte şi să fie abordat atunci când va fi liniştit.

Trebuie să judecăm şi după comportamentul nostru, căci nici noi, atunci când suntem supăraţi, nu dorim să ascultăm sfatul nimănui despre greşelile pe care le-am făcut.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia ‒ ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 238-239)