Mass-media influențează foarte mult, dacă prin mass-media înțelegem și cultura reclamei și toate lucrurile astea. Ea încurajează închipuirea și lucrează pe cele pe care le-a făurit toată cultura asta postmodernă sau latura asta a culturii postmoderne – e cultură fiindcă se cultivă ceva.
Pentru ieșirea din închipuire iarăși e o întrebare pe care trebuie să o rezolve fiecare cu duhovnicul, dar o linie pe care poate aș putea să o dau tuturor este să revenim la rugăciunea, la legătura permanentă cu Dumnezeu: „Doamne, uite ce gândesc!“. Sau: „Doamne, asta e închipuire sau e realitate?“. Atrag atenția la încă un lucru: nu numai mass-media, ci tot vocabularul modern – că e foarte important graiul. Acum văd importanța graiului și pentru înțelegere. Un cuvânt izvorăște dintr-o înțelegere și promovează mai departe acea înțelegere. Am observat cum, din anii “60, a intrat în vocabularul comun cuvântul sex, care vine de la Freud. Înainte nu se folosea decât în medicină sau foarte rar, cu sfioșenie. Acest cuvânt smintește gândirea omului de la o adevărată înțelegere și o duce pe alte meleaguri. Astăzi, sexul, printre alte lucruri, până la viață sexuală, este un sport, cum zicea cineva. Dar nu-i așa! Dacă i-am zice zămislire sau genetică… înțelegeți puțin cum gândirea noastră ar lua un alt făgaș și altă înțelegere ar ieși de acolo.
Am citit un articol în legătură cu avorturile. Se vorbea de manipularea graiului și se arăta cum legea în Germania s-a schimbat și a formulat altfel atitudinea sa față de avort. Legea pedepsea avortul, dar s-a schimbat formularea. Prima era cam așa: „cea care își va distruge rodul trupului va fi pedepsită de lege“. Mai târziu acest rod al trupului a devenit o „întrerupere a sarcinii“. E mult mai greu să omori un rod al trupului tău decât să întrerupi o sarcină.
Trebuie să fim cu luare aminte la toate cele ale culturii bisericești, a înțelegerii bisericești, care e adevărata cultură. Să ne nevoim să înțelegem lucrurile în Duh și în adevăr. Să cerem Domnului! Tot mereu să cerem Domnului. Ai o nedumerire, zi: „Doamne…“. Ai o mâhnire, zi: „Doamne…“. Ai o bucurie, mulțumește Domnului. Ai o împlinire, la fel. Tot mereu să încercăm să fim în legătură cu Dumnezeu fiindcă cuvântul nu este informație, cuvântul este energie, și cu precădere rugăciunea. În rugăciune cuvântul este cu precădere energie care vine de altundeva și ne duce altundeva. Nu este informație, în sensul ziaristic al cuvântului. Dar în medicină se folosește acest cuvânt al informației când celula se informează de la ADN și atunci pruncul care se va naște prin această informație poartă trăsăturile celor doi părinți. Dacă am folosi cuvântul informație în sensul acesta aș zice: da, cuvântul este informație, este genetică, este devenire, este energie. Să-l folosim, să profităm de el. Ce e mai ușor decât să zicem: „Doamne…“?!