Scrieți că necazul și plictiseala vă chinuie. De altfel nu aveți probleme interioare, ci doar exterioare. Prin urmare mânia și tulburarea voastră sunt provocate de vrăjmașul, care uneltește în orice chip să alunge pacea din inimile voastre.

Nu vă văicăriți! Nu vă indignați! Dedicați-vă muncii și rugăciunii! Prima alungă plictiseala, iar cea de-a doua, mâhnirea. Pentru nimic altceva să nu vă mâhniți, decât pentru păcatele voastre. Și să-l rugați pe Dumnezeu cu zdrobire de inimă: „Doamne, iartă-mă!” Vrăjmașul vă chinuiește cu mâhnirea venită prin rațiune. Deci voi râdeți de el, luați arma lui și transformați-o din instrument vătămător în unealtă folositoare, adică în mâhnire rațională și folositoare pentru greșalele voastre, în pocăință, în cucernicie!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovnicească, Traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, p. 18)