Cunoaște dar, și înțelege, că cei evlavioși și îmbunătățiți cu cât fug de lume, cu atât mai mult îi slăvește Domnul. Și când se află în loc neumblat și necunoscut, urând toată slava omenească, nevoindu-se pentru sufletele lor, atunci Dumnezeu trimite propovăduitori și face cunoscută în toată lumea slava lor. De ar fi slujit lumii, Cuvioasa Maria Egipteanca, în toată viața sa ca în anii cei dintâi ai vârstei sale, ar fi fost cu totul uitat numele ei; dar pentru că s-a lepădat de lume și a urât-o, și a făcut 47 de ani în pustie hrănindu-se cu verdețuri și cu apă, a arătat Domnul, în toată lumea, slava ei, și este lăudată atât, că a dobândit mai multă slavă fugind de dânsa, decât când ar fi căutat-o.

Ce nepricepuți suntem! Cum ne rătăcim, nesocotiții, și dorind cinste și măriri ne defăimăm! Aceste lucruri pe care le ținem spre paza noastră ne pierd, și socotind că dobândim ceva, ne păgubim. Pentru ce, dorim întâietate și căutăm cinste văzând că cei ce au fost mici și defăimați, astăzi sunt atât de cinstiți și măriți? Cu cât căutăm să ne țină minte oamenii, cu atât ei ne uită. Nimeni nu este cinstit atât, nici slăvit, ca cel ce fuge de slavă și urăște cinstea. Nimeni nu este mai bogat decât acela care în sărăcie mulțumește Domnului. Nimeni nu se mărește atât, ca cel ce se smerește și se defaimă pentru Dumnezeu.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, p. 222)