Imi pun si eu intrebarea asta mereu cand ma confrunt cu situatii in care voia mea nu e si voia lui Hristos si de fiecare data cand nu ies lucrurile cum as vrea eu, nu pot sa spun cat de mult cartesc si ma doare sufletul si plang de nu mai sunt om ceva vreme... nu stiu cum pot altii sa primeasca totul cu multumire si fara sa se intristeze; eu cred ca firea lor e alta, ca structura lor ii ajuta mai mult, pentru ca ma uit la mine si ma apuca disperarea: pe de o parte mantuirea e garantata daca si numai daca ne supunem voii lui Hristos si nu oricum! ci fara carteala, ba chiar cu multumire, iar pe de alta parte firea mea pe care nici cu rugaciune,nici nu spovedanie, n-am reusit nici macar sa o domolesc, nu sa o schimb. Eu nu cred ca omul are vreo sansa, tinand cont ca mosteneste ceea ce mostensete si daca unul e din fire bland si poate un pic nesimtit, ca sa zic asa, ca nu le pune la suflet, iar altul este macinat si indurerat de orice cuvant spus nelalocul lui dar vrea si el sa fie in preajma lui Hristos, pai cel bland nu prea are lupta,dar are cununa, pe cand celalat un chin traieste si aici si dincolo. Repet, asta dupa ani de zile de rugaciune, nimic! Am ajuns la concluzia ca in esenta omul nu se schimba, si ce ma duce si mai mult al disperare este ca orice viata de sfant citesc, pe orice site intru, oriunde as citi despre acest aspect, limbajul e la unison" cazi la rugaciune si imediat Hristos vine si vindeca ranile si tamaduieste", or eu cad la rugaciune si il rog macar sa-mi dea puterea sa nu mai cartesc si...la prima ocazie plang si cartesc si mi se sfasie sufletul!Plus ca nu simt ca vine imediat si ma tamaduieste.