La întrebarea „cum trebuie vestită Evanghelia în zilele noastre" putem răspunde: atât prin cuvânt cât şi prin pilda propriei vieţi. Ce este mai important: să mărturiseşti prin cuvânt sau prin exemplul vieţii tale? În perioada persecuţiilor, precum cele pe care le-au cunoscut şi trăit mulţi din fraţii noştri din ţările comuniste, unii martiri (adică cei care au dat mărturie pentru credinţa lor), au folosit forma verbală a mărturisirii şi au mers până într-acolo, încât şi-au dat viaţa pentru Hristos. Alţii, au rămas tăcuţi ca nişte mieluşei care sunt duşi la abator spre junghiere. Domnul Însuşi I-a răspuns lui Pilat şi celor care-L interogau, dar a şi ştiut să păstreze tăcerea în alte momente. Ceea ce este sigur, este faptul că toţi sunt mărturii de trăire autentică a vieţii.

Un cuvânt este convingător dacă el este o expresie veritabilă, onestă şi sinceră, a unei experienţe autentice. Acum mai mulţi ani am avut ocazia de a asculta cuvinte foarte frumoase despre bunăteatea lui Dumnezeu şi despre ce trebuie să facem pentru a trăi în armonie cu fraţii noştri. Preotul care vorbea avea un adevărat talent oratoric şi demonstaţia sa m-a convins. Mai târziu, în timp ce ocupa o funcţie ierarhică importantă, mi-aş fi dorit de asemenea să văd în el un apostol adevărat al propovăduirii adevărului evanghelic, dar, din păcate, faptele lui au început să fie atât de mult în contadicţie cu ceea ce propovăduia, încât nu am mai putut adera la demonstraţia sa verbală. Simplul act de a-şi cere iertare ar fi putut reabilita lucrurile, dar acea zi nu a venit încă...

Atunci când eram copil, am fost crescut de oameni duhovniceşti. Îmi aduc şi acum aminte de unul dintre ei: nu l-am auzit niciodată vorbind, dar privirea sa, smerenia sa, chipul său care exprima bucurie întotdeauna, mi-au rămas adânc înrădăcinate în inimă şi dau slavă lui Dumnezeu pentru că prin acest om mi-a arătat unde poţi ajunge dacă cultivi o relaţie vie cu Dumnezeu.

Nu voi mai da şi alte exemple. Cred că este destul de clar: atât cuvântul viu, cât şi pilda propriei vieţi, pot ajuta la propovăduirea Evangheliei doar cu condiţia de a fi sincer şi de a arunca ipocrizia  şi făţărnicia la coşul de gunoi; şi să te asiguri că ai pus bine capacul pubelei.

(Cuvânt al părintelui Symeon, egumenul mănăstirii Sfântul Siluan Athonitul din Saint Mars de Locquenay, Franţa)