Ce să facem să ne menținem în binele pe care-l voim și să ne ferim de răul pe care nu-l voim, dar adesea îl facem?

În măsura în care te îmbunătățești, se împuținează relele. Știți că, în Epistolele Sfântului Evanghelist Ioan, există cuvintele născut din Dumnezeu, și zice că cel născut din Dumnezeu nu păcătuiește. Să știți că nu-s de părerea asta, conform căreia oamenii în fiecare clipă păcătuiesc. Nu-i adevărat. Nu fac păcate oamenii în fiecare clipă. Fac păcate care țin mult sau au consecințe îndelungate, dar păcate în fiecare clipă nu face nimeni. Vin câte unii la mine, la spovedit, și spun: Toate păcatele le-am făcut. Eu zic: Nu se poate, nu există niciun om care să facă toate păcatele. Ba eu pe toate le-am făcut! răspund ei. Și atunci eu, pentru că știu că omul e sărac sau nu are atât de multe posibilități materiale, zic: Bani cu camătă ai dat?, că-s puțini oamenii care fac păcatul ăsta. Zice: Nu. Bine atunci, vezi că nu le-ai făcut pe toate? Atunci zi-mi relele pe care le-ai făcut!. Sunt multe forme ale negativului vieții omenești, nu numai păcatul. Ce-i păcatul? Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu cu deplină voință și știință, adică tu știi că nu trebuie să faci lucrul ăla și-l faci, călcând voia lui Dumnezeu. Nu toate negativele noastre sunt păcate. Există și insuficiențe, există greșeli din nedesăvârșire, există niște lucruri care nu-s de vinovăția păcatului. Bineînțeles că și de astea trebuie să scăpăm. În măsura în care te îmbunătățești nu mai ești propriu pentru rele. Ai ajuns – cum zice Sfântul Ioan Evanghelistul – ca, născut fiind din Dumnezeu, să nu mai poți păcătui. Ajungi la starea de nepăcătuire, nu mai poți păcătui.

(Părintele Teofil Părăian, Învierea lui Hristos, înnoirea vieții noastre, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 64-65)