Cum să ne păzim conștiința

Cuvinte duhovnicești

Cum să ne păzim conștiința

Paza conştiinţei este de trei feluri: faţă de Dumnezeu, faţă de vecinul său şi faţă de cele materialnice.

Paza conştiinţei este de trei feluri: faţă de Dumnezeu, faţă de vecinul său şi faţă de cele materialnice.

1. Faţă de Dumnezeu, nedefăimând poruncile Lui şi a te păzi să nu faci nimic din cele ce nu te vede nimeni sau nu te opreşte cineva a face şi nici a face pe ascuns ceva împotrivă, numai din conştiinţa ta faţă de Dumnezeu.

2. Faţă de vecin o păzim când nici facem, nici grăim, nici cu chipul însemnăm, nici cu vederea pricinuim ceva din cele ce ştim că scârbesc sau smintesc pe vecin, că şi chipul şi vederea de multe ori sminteşte pe vecin. Chiar şi de cele ce ştii că pot să dea bănuială că le faci înadins ca să pricinuiască sminteală şi scârbă vecinului să te păzeşti a le face. Aceasta este a păzi conştiinţa către vecin.

3.Iar paza conştiinţei faţă de cele materiale o avem când chiar lucrurile noastre nu le întrebuinţăm rău, adică nu lăsăm să se risipească ceva în zadar, nici să se cheltuiască în deşert şi nici să se strice din nebăgare de seamă, ci purtăm grijă de ele cu luare aminte ca să le păstrăm şi să le ferim; precum a zice de pildă: poate cineva să poarte cămaşă nespălată două săptămâni sau trei sau şi o lună, iar el o spală adesea şi mai înainte de vreme; sau întinde haina sa la soare şi nu mai poartă grijă să o ia, ci o arde soarele şi în loc să-i ţină alte cinci luni sau şi mai mult, se strică curând. Deasemenea şi la aşternut. Cineva poate să-şi împlinească trebuinţa şi cu un acoperământ de rând, totuşi nu se mulţumeşte, ci caută să aibă aşternut mai bun; sau are vreun covoraş de lână şi caută să-l schimbe ca să ia unul mai nou sau mai frumos; îşi poate împlini nevoia şi cu un acoperământ cum s-ar întâmpla, dar nu se mulţumeşte cu acela, ci cere mai bun şi se gâlceveşte dacă nu i se dă, începând a răbufni către fratele său şi a zice: pentru ce cutare are aceasta şi eu n-am? (unul ca acesta este departe de vieţuirea călugărească). Tot aşa şi la bucate. Poate cineva trăi şi cu puţină varză, cu legume sau puţine măsline; totuşi nu vrea, ci cere alte bucate mai dulci sau mai scumpe.

(Avva Dorotei, Învăţături şi scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, Bacău, 1997)

Citește despre: