Toţi oamenii trăiesc în lumina soarelui care străluceşte pe cer, iar soarele priveşte la toţi şi la fiecare în parte. La fel, oamenii vieţuiesc înaintea lui Dumnezeu, Cel pretutindeni prezent şi Care pe toate le vede; şi, orice fac, orice gândesc, orice cugetă, pe toate le vede dumnezeiescul ochi. „Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul" (Psalm 32: 14-15). Şi de asemenea: „Ai Cărui ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după roadele faptelor lui" (Ier. 32: 19). Şi încă: „Ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi privesc la toate căile oamenilor şi văd toate părţile cele ascunse. Mai înainte de a se fi făcut, toate sunt cunoscute Lui; aşa şi după ce s-au săvârşit" (Înţ. Sir. 23: 27-28).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 7)