Cred că nu este atât de vrednic de luat în seamă faptul că cei trei tineri s-au făcut mai presus decât focul din mijlocul acelui cuptor din Babilon, fără ca trupurile lor să păţească ceva, pe cât de minunat şi vrednic de mirare este faptul că dreptul Iosif  a căzut în acest cuptor, care este mai rău decât cel din Babilon, vreau să spun neruşinarea egiptencei, acesta rămânând neatins, şi după ce şi-a păstrat curat veşmântul înţelepciunii, aşa a scăpat. Şi să nu te minunezi, iubite! Deoarece, fiindcă a făcut tot ceea ce depindea de el, a avut împreună cu el şi ajutorul de sus, care stingea şi acea flacără, iar în mijlocul cuptorului trimitea răcoarea care este dată de Sfântul Duh (din Omilia a 44-a la Facere).

(Sfântul Ioan Hrisostom, Texte alese, Vol. I, Editura Bunavestire, Bacă, 2012, p.142-143)