Deci, ce fel de răspuns vom da în ziua Judecăţii, dacă nu vom ajuta după putere pe cei ce bolesc de neiscusinţă şi, mai ales, în vremea aceasta, când ei se viscolesc de învăţătura cea rea şi de sfătuirea cea nelegiuită? Că leul cel mâncător de sânge şi vrăjmaş al adevărului, nu încetează să amăgească pe cei ce nu prea iau aminte, nevrând să mănânce trupuri de oameni, ci se sârguieşte să tragă împreună cu sine în gheenă şi pe suflet (I Petru 5, 8). Pe câţi socotiţi că, după îndepărtarea de lume, iarăşi i-a supus patimilor celor de necinste? Pe câţi, după ce s-au însoţit cu frăţimea, i-a făcut răzvrătiţi şi străini de chipul monahicesc? Pentru aceasta se cuvine a nu ne da în lături, ci, frate pe frate ajutorându-se, să nu fim prinşi de cursele diavolului. Să zicem şi noi ca Apostolul: „Nu că de la noi înşine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu, Care ne-a împuternicit pe noi a-I sluji Lui, nevrednici fiind" (II Corinteni 3, 5). Iar vouă să vă dea Domnul, primind cuvântul, să daţi rod desăvârşit şi prea înmulţit, ca un pământ bun, întru dreptate, lui Hristos, Mântuitorului nostru, Căruia I se cuvine slavă în veci. Amin.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 92)