Există faptele milei şi mila inimii. Primele îşi capătă valoarea din ultima, dar sunt posibile şi fară ea, numai că atunci nu au valoare adevărată.

Duhul care arde cu râvnă pentru binefacere spre slava lui Dumnezeu este principalul. Când acesta există, înseamnă că există viaţă. Ea poate duce şi la rămânerea tăcută în Dumnezeu dacă Dumnezeu blagosloveşte.

Căci în noi Domnul a pus toate virtuţile. Ele se şi cer afară îndată ce ne aflăm în acea stare sufletească la care se referă zicala: astăzi omul este în duh... adică este gata spre tot binele. Iar apoi se stârneşte ceva înlăuntru sau vine ceva din afară... Şi omul este de nerecunoscut. Dar şi atunci poate fi scuturat ca o cuvertură... Când râvna pentru mântuirea voastră este vie şi puternică, păziţi acest tezaur, căci el este mai preţios decât toată lumea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 242-243)