Bucurie! Cuvânt drag, cuvânt mult-dorit, cuvânt ce ai putința de a mișca sufletele oamenilor, cuvânt ce arăți veselie, ce însemni bucurie curată, desfătare și plăcere duhovnicească. Bucurie! Cu ce cuvinte aș putea descrie simțământul pe care mi-l deștepți în inimă? Cu ce penel să-ți zugrăvesc chipul și în ce fel aș putea arăta tainica ta însușire? Nici o putere în mine nu poate descoperi taina ta; nici un glas nu are puterea de a vorbi despre lucrarea ta ce rămâne tainică și ascunsă în ungherele cele mai adânci ale inimii, arătându-se doar sufletului și făcându-l să tresară de o negrăită mângâiere. Bucuria îmbată sufletul ca o băutură divină și se face desfătare a sa mult-dorită. Bucuria face ca limba celui ce se umple de ea să fie mai dulce ca mierea; ea face să răsune în inimă cânturi pe care buzele sunt neputincioase a le cânta; inima vorbește și buzele tac și se slujește în chip tainic ceea ce este mai presus de fire.

Inima se bucură, fiindcă iubirea lui Dumnezeu s-a sălășluit într-însa. Inima se bucură, fiindcă se simte plină de binele cel mult-dorit. Inima se bucură, fiindcă a primit tainică încredințare că Dumnezeu o iubește. Inima se bucură, fiindcă pacea, liniștea și netulburarea domnesc într-însa. Inima se bucură, fiindcă L-a cunoscut în credință pe Domnul. Inima se bucură, fiindcă s-a încredințat în nădejde de bunurile viitoare. Inima se bucură, fiindcă în iubire L-a cunoscut pe Domnul Care locuiește într-însa.

O, bucurie sfântă! O, bucurie, desfătare și pregustare a Raiului! O, bucurie ce prevestește dulceața cea negrăită! Pe tine te doresc, pe tine te caut și pe tine dobândindu-te zălog aici pe pământ, fie să te cunosc și în ceruri, acolo unde se aude glasul neostenit al celor ce te cinstesc și acolo unde este plăcerea nespusă a celor ce văd negrăita frumusețe a lui Dumnezeu. Amin!

(Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfântul Nectarie din Eghina - Făcătorul de minuni, Editura Sophia, p. 215)