Abia ajuns la chilia sa, i-au adus Cuviosului Nifon un alt bolnav, care se numea Nicon.

– Sunt bolnav, se tânguia el, mădularele-mi sunt paralizate și cârtesc. Am cheltuit mult cu doctorii și, precum vezi, nu m-am folosit. Te rog, cere lui Dumnezeu să-mi dea vindecare.

– Limba ta, fiule, și cugetul tău cel rău ți-au pricinuit toate acestea!, l-a mustrat sfântul. Ai fost un stricat, pornit spre beție și spre osândirea și ponegrirea altora. Apoi, ai făgăduit lui Dumnezeu că te faci monah și nu ți-ai ținut făgăduința. Ai mers pân-acolo că te-ai întors la relele cele dintâi. Pentru toate acestea, Iubitorul de oameni Dumnezeu, ți-a trimis o mică pedeapsă, această paralizie. Dacă o rabzi fără cârtire, cu pocăință și spovedanie, Dreptul Judecător te va milui în ziua judecății. Nu ți-e de folos, fiule, să te faci bine, ca nu cumva acum vindecat, în viața viitoare să te înghită focul. Fiindcă văd că îi scris deasupra capului tău: Moarte grabnică, Doamne ajută!

– Ce vrea să spună, părinte, acest „Doamne ajută!”? a întrebat paraliticul.

– Ajută ca să nu se piardă sufletul, a explicat sfântul. Pentru că și acum ai rămas în aceleași patimi. Deci, nu mai judeca, fiule, te sfătuiesc acest lucru. Îți doresc mântuirea și vreau să te îndrept cu aceste sfaturi.

– Ai toată dreptatea, a răspuns acela, dar ce să fac? Trebuie multă silă ca să le tai pe toate acestea, iar eu sunt bolnav și cu sufletul și cu trupul.

– Nu știi, i-a zis sfântul, căci cu silă se ia Împărăția Cerurilor și că „silitorii o răpesc pe ea”? Postește și roagă-te! Puțin timp mai ai. Moartea este aproape! Nădăjduiesc, însă, căci prin milostivirea lui Dumnezeu vei avea călătorie bună.

Trebuie să mai știi că patimile sunt diavoli și nu fug decât cu rugăciune și cu post, după cuvântul Domnului. Cu aceste arme, deci, întrarmează-te și tu împotriva lor și îi vei birui.

Cu aceste sfaturi l-a părăsit în pace. Iar paraliticul, cu ajutorul lui Dumnezeu, a făcut ceea ce i-a zis sfântul și după puține zile a călătorit spre Cer. Iubitorul de oameni i-a primit întoarcerea lui mai mult decât primește pe cei ce îmbătrânesc în nevoință.

(Viața și învățăturile Sfântului Ierarh Nifon, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1993, pp. 64-65)