Cel ce doreşte să se mântuiască, trebuie să aibă inima înfrântă şi aplecată spre pocăinţă, după cuvântul psalmistului: Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi (Psalmul 50, 19).

În acest fel de frângere a inimii poate omul să treacă nestingherit şi fără de împiedicare peste viclenele urzeli ale mândriei diavoleşti, a cărui întreagă grijă stă în aceea ca să tulbure duhul omului, ca apoi în tulburare să semene neghinele sale, după evangheliceştile cuvinte: Doamne, oare n-ai semănat Tu seminţe bune în ţarina Ta? Dar de unde sunt neghinele? Iar El i-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta (Matei 13, 27-28).

(Arhimandrit Dosoftei Morariu, Sfântul Serafim de Sarov, 2002, p. 397)