Cel ce este stăpânit de păcate, care îl mânie pe Dumnezeu şi fără ruşine îndrăzneşte să se întindă spre cunoaşterea lucrurilor dumnezeieşti sau răzbate (îşi croieşte drum pe furiş) către rugăciunea nematerialistă - să primească interdicţia apostolească.

Pentru unul ca acesta este primejdios să se roage cu capul descoperit. Un astfel de suflet, spunem cu cuvintele Apostolului, este dator să aibă (semn de) supunere asupra capului lui, pentru îngerii care stau înainte (1 Cor. 11, 10), îmbrăcându-se cu ruşinea şi cu smerita cugetare.

(Sfântul Nil Pustnicul)

(Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, Galați, p. 242)