Sfântul Ioan Cassian, dovedind că trebuie să le facem pe toate cu judecată pentru a cunoaşte care este judecata adevărată şi venită de la Dumnezeu şi care este cea mincinoasă şi făţarnică, diavolească, îl citează pe Avva Moise: „Judecata adevărată nu vine altfel, decât în urma smeririi adevărate, atunci când le descoperim părinţilor nu numai ceea ce vrem să facem, ci şi ceea ce gândim, şi nu ne încredem defel în propria noastră judecată, ci în toate urmăm povaţa bătrânilor înduhovniciţi, considerând ceea ce ei consideră că este bun”.

O astfel de conduită, nu numai că îl călăuzeşte cu bine pe om, nevătămat pe calea cea dreaptă, dar îl şi apără de toate cursele diavolului. Căci, cel ce-şi conduce viaţa după judecata şi sfatul celor care au izbutit [pe calea credinţei], acela nu va cădea înşelat de diavol, deoarece, chiar prin actul mărturisirii şi al descoperirii gândurilor rele faţă de părinţi, el le curmă şi le face neputincioase.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, p. 43)