Dumnezeu pretutindeni îi leapădă pe cei mândri şi îi primeşte pe cei blânzi: „Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi” (Luca 1, 52-53). I-a ales Domnul pe smeriţii Apostoli, iar pe fariseii cei mândri i-a îndepărtat; i-a lepădat pe filosofii cei preaînţelepţi, dar i-a ales pe cei mai simpli pescari; i-a respins pe cei mai mari şi mai nobili cârmuitori, dar i-a ales pe smeriţi şi săraci – pe Iosif, tâmplarul şi pe Preasfânta Fecioară Maică. Aşadar, niciodată nu te mări cu neamul bun al strămoşilor, ştiind că noi toţi, după Dumnezeu, avem un singur strămoş – Adam; moştenirea noastră însă e pulbere şi cenuşă. Noi suntem luaţi din pământ şi în pământ vom merge şi nu se cuvine să ne înălţăm unii înaintea altora, căci pe noi toţi pământul ne va face deopotrivă şi ne va da fiecăruia partea lui.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 70)