Răsplățile ostenelilor pentru virtuți sunt nepătimirea și cunoștința, care se fac pricinuitoare moștenirii Împărăției Cerurilor, precum patimile și neștiința duc în munca cea veșnică. Deci, cel ce le caută pe acestea pentru slava oamenilor și nu pentru binele însuși, aude Scriptura, zicând: Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău (Iacov 4, 3).

Sunt multe lucruri din fire bune pe care oamenii, din vreo pricină oarecare, le săvârșesc în chip rău. Astfel, postul și privegherea, rugăciunea și cântarea de psalmi, milostenia și primirea de străini sunt din fire fapte bune, dar când se fac pentru slava deșartă, nu sunt bune.

În orice facem noi, Dumnezeu caută scopul, dacă pentru El facem sau pentru altă pricină. 

Când auzi Scriptura spunând: Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Romani 2, 6), să știi că Dumnezeu răsplătește cu bine, nu pentru cele ce se fac afară de scopul cel bun, deși par a fi bune, ci pentru cele ce se fac cu scop bun. Căci judecata lui Dumnezeu privește nu la cele ce se fac, ci la scopul lor.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, pp. 69-70)