O întâmplare minunată despre existența vieţii veşnice

Când vei muri, atunci fără ochii cei trupeşti ai să vezi şi ai să vieţuieşti şi toată ştiinţa şi cunoştinţa o să ai.

Fratele meu, Ghenadie, doctorul cel slăvit, s-a deprins din tinereţe a fi milostiv şi mult îndurat către săraci, precum însuşi mi-a povestit. Şi i-a venit lui o îndoială de la urâtorul binelui, vrăjmaşul, gândind: „Oare mai este altă viaţă după moarte?”. Şi aşa petrecea întristat. Însă, milostivul Dumnezeu, nevrând să piară lucrătorul faptelor bune, a iconomisit în acest chip: Odată, culcându-se el pe patul său, ca să se odihnească, i s-a arătat în somn un tânăr preafrumos şi i-a zis lui: „Vino după mine!”. Şi, mergând după dânsul, l-a dus pe el într-o cetate, unde se auzeau preaminunate cântări. Şi a întrebat pe tânărul care îl purta: „Ce este aceasta?”. Şi i-a răspuns lui: „Aceasta este cântarea şi veselia sfinţilor lui Dumnezeu”. Şi după aceasta şi-a venit în sine şi s-a deşteptat. Iar vrăjmaşul iarăşi îi zicea, prin gând, că acestea sunt nişte năluciri.

Deci culcându-se a doua noapte întristat, iarăşi i s-a arătat lui acelaşi tânăr şi l-a întrebat: „Oare mă cunoşti?”. Iar el a răspuns: „Tare bine te cunosc”. Şi l-a întrebat: „Dar unde m-ai văzut?”. Şi i-a zis Ghenadie: „Nu de mult te-am văzut, că m-ai dus şi m-ai purtat într-o cetate, unde se auzeau cântări dulci şi veselii”. Şi l-a întrebat: „În ce chip m-ai văzut, în somn sau aievea?”. Şi i-a răspuns: „În somn”. I-a zis tânărul: „Bine ai grăit, că şi acum, în somn mă vezi”. Şi a răspuns Ghenadie: „Ştiu, cu adevărat, că şi acum în somn te văd”. Deci, l-a întrebat îngerul: „Unde dar este acum trupul tău?”. A răspuns: „În cămara mea”. L-a întrebat iarăşi: „Au ştii tu că acum ochii tăi sunt închişi şi fără simţire în trupul tău şi nu văd nimic?”. I-a răspuns: „Ştiu tare bine”. Iar el i-a zis: „Deci dar cu care ochi mă vezi tu acum şi priveşti la mine?”. Ghenadie sta uimit şi nu ştia ce răspuns să dea. Îngerul a început a-l dojeni şi a-l învăţa, zicând: „Ochii tăi cei trupeşti acum sunt nesimţitori şi nu pot să vadă. Iar aceştia, cu care priveşti la mine, sunt alţi ochi şi când vei muri, atunci fără ochii cei trupeşti ai să vezi şi ai să vieţuieşti şi toată ştiinţa şi cunoştinţa o să ai. Iată, de acum să pui început bun şi să nu te mai îndoieşti de viaţa cea de după moarte”. Şi, zicând acest cuvânt, îngerul s-a făcut nevăzut, iar el s-a trezit. Şi de atunci până la moartea sa, n-a mai avut nicio îndoială în inima sa.

(Fericitul Augustin, Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2003, p. 21)

De la același autor

Ultimele din categorie