Copiii seamănă fizic și duhovnicește cu părinții lor
Când privim chipurile copiilor, nu căutăm, oare, asemănări cu trăsăturile părinţilor? Aşadar, dacă găsim că părinţii sunt singura pricină a anumitor calităţi sau neajunsuri fizice ale copiilor, ce ne împiedică să conchidem că lucrul acesta este valabil într-o anumită măsură şi pentru cele mai înalte însuşiri sufleteşti şi pentru înclinaţii?
Cum se dobândesc copiii buni? Nu va trebui să căutăm îndelung legea care guvernează acest fenomen, de vreme ce vedem copii buni la părinţii buni, chibzuiţi şi grijulii în ce priveşte educaţia.
Nu recunosc doctorii că, fără îndoială, unele boli se transmit de la părinţi la copii? Şi mai indiscutabil este faptul că sănătatea părinţilor este moştenită de copii, dacă nu există pricini aparte care să le răpească această moştenire firească. De asemenea, când privim chipurile copiilor nu căutăm, oare, asemănări cu trăsăturile părinţilor?
Aşadar, dacă găsim că părinţii sunt singura pricină a anumitor calităţi sau neajunsuri fizice ale copiilor, ce ne împiedică să conchidem că lucrul acesta este valabil într-o anumită măsură şi pentru cele mai înalte însuşiri sufleteşti şi pentru înclinaţii? Nu este, oare, chiar mai uşor de înţeles descoperirea unui factor ereditar în suflet, care, ca fiinţă simplă, îşi manifestă toate capacităţile şi puterile din sine însuşi, din rădăcina duhovnicească lăuntrică a fiinţării primite de la naştere, decât în trup, alcătuirea căruia depinde atât de mult de natura exterioară, stihinică? (Sfântul Filaret al Moscovei)
(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, pp. 158-159)
Cele mai bune jucării sunt cele naturale
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro