Când transmitem viaţă unei alte generaţii, sarcina noastră este de a transmite nu numai viaţa trupului, ci şi o viaţă duhovnicească. Este important, desigur, să muncim din greu ca să hrănim şi să îmbrăcăm copilul, dar este mult mai important să-i asigurăm o dezvoltare mentală şi afectivă sănătoasă; dar încă şi mai important e să susţinem creşterea duhovnicească a unui copil. Viaţa duhovnicească este moştenirea cea mai de preţ pe care o putem lăsa copilului nostru.

Viaţa nimănui nu este predeterminată, fie că ne aflăm sau nu încă de la începutul existenţei noastre aproape de Dumnezeu; Dumnezeu ne poate chema la El în orice clipă transformându-ne cu harul Său şi prin căinţa noastră. Fără doar şi poate, părinţii pot contribui direct la bunăstarea spirituală a copiilor lor, înconjurându-i cu dragoste şi rugăciune încă de la zămislirea lor.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp.18-19)