Cu milostenia și cu credinţa se curăţă păcatele

Că, spune-mi mie, dacă ai fi adus la altar un cal mort, trăgându-l din răspântiile drumului, oare nu toţi te-ar fi gonit pe tine, ca pe un spurcat şi un ieşit din minte? Deci, de ce nu te-aş mustra? Că, dacă este adunătură din jafuri, nu este numai precum calul cel mort, ci cu mult mai rău.

Cu milostenia și cu credinţa se curăţă păcatele. Iar milostenie socotesc nu pe cea adunată din silnicia şi din jaful altuia, că aceea nu este milostenie, ci cruzime şi neomenie. Că ce folos este a dezbrăca pe unul şi a îmbrăca pe altul? Că, chiar şi toată averea altuia de vom da, de nici un câştig nu ne este nouă. Şi dovadă este Zaheu care, atunci când îşi făcea rugăciunea la Dumnezeu, a zis: „Voi întoarce împătrit celor ce i-am năpăstuit". Iar noi, de mii de ori năpăstuind şi apucând, socotim că ne rugăm lui Dumnezeu; dar, oare, nu-L mâniem pe El, încă şi mai mult?

Că, spune-mi mie, dacă ai fi adus la altar un cal mort, trăgându-l din răspântiile drumului, oare nu toţi te-ar fi gonit pe tine, ca pe un spurcat şi un ieşit din minte? Deci, de ce nu te-aş mustra? Că, dacă este adunătură din jafuri, nu este numai precum calul cel mort, ci cu mult mai rău. Şi tu acelaşi lucru faci, când, prin cuvintele tale, făgăduieşti lui Dumnezeu că te vei depărta de rele, iar, prin obiceiurile cele rele, ajutorezi din jafuri pe cei ce n-au şi, aşa, îţi aduci jertfa ta la altar. Dar acum, nu este numai această singură greşeală, ci şi una mai cumplită decât aceea, că necinsteşti, adică, sufletele sfinţilor. Că altarul, masa aceasta, este de piatră sau de lemn, și se sfinţeşte și se curățește, iar acele suflete pe însuşi Hristos îl poartă şi tu îndrăzneşti a trimite acolo, în ele, o necurăţie ca aceasta. Dar el zice, că nu dă ajutor din avuţia aceea, ci din altă avere curată. De râs sunt aceste cuvinte şi glume. Oare nu ştii că dacă întru averea ta cea multă va cădea şi averea nedreaptă, aceasta pe toată o necinsteşte. Precum şi într-un izvor curat cineva aruncând gunoaie, tot izvorul îl face necurat, aşa şi lăcomia, intrând în bogăţie o strică pe ea. Pentru că, iată, s-a zis: „Din această pricină mai bine este a nu milui. De vreme ce şi Cain mai bine era să nu fi adus jertfă nicidecum, decât aducând jertfă proastă, să mânie pe Dumnezeu.

Iar cel ce ajută, din cele străine, cum nu-l va mânia pe Domnul? Că zice Dumnezeu: „Jefuirea altuia este jefuirea Mea, iar nu din averea ta. Acela este stăpânul averii aceleia, chiar dacă de mii de ori o vei ţine tu pe ea. Eu ţi-am poruncit, zice Domnul, să nu jefuieşti, iar tu cu jafuri Mă cinsteşti". Şi oare nu-ţi va zice ţie: „Tu gândeşti fărădelegea, că Eu sunt asemenea ţie. Mustra-te-voi şi-ţi voi pune înaintea feţii tale păcatele tale". Să ne depărtăm deci, de cele nedrepte şi cele drepte să le facem, pentru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 241-242)

Ultimele din categorie