Dacă nu ne este cu putinţă să rămânem netulburaţi, trebuie cel puţin să ne înfrânăm limba, după cum spune Psalmistul: „Tulburatu-m-am şi n-am grăit” (Psalmi 76, 4).
Un exemplu al lipsei de răutate îl observăm în viaţa Sfântului Grigorie Taumaturgul: o femeie desfrânată a cerut în public de la sfânt răsplată, ca şi când ar fi săvârşit păcat cu ea. Acela nu s-a mâniat deloc şi i-a spus unui prieten de-al lui să-i dea cât a cerut. Îndată ce femeia a luat răsplata nedreaptă, a fost demonizată. Însă ierarhul s-a rugat şi a eliberat-o de demon.
Dacă nu ne este cu putinţă să rămânem netulburaţi, trebuie cel puţin să ne înfrânăm limba, după cum spune Psalmistul: „Tulburatu-m-am şi n-am grăit” (Psalmi 76, 4).
(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 327)
Despre Sfântul Cuvios Serafim de Sarov
Sfântul Serafim, trăind în asceză absolută, trecând pe rând prin starea de vieţuitor în obşte, sihastru, stâlpnic şi zăvorât, s-a întors între semenii săi, plin de har şi lumina Sfântului Duh, pentru a îndeplini slujirea duhovnicească superioară, devenind pentru toți un adevărat martor şi propovăduitor al Învierii.
