„Și dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face”. O, ce făgăduință mângâietoare! Dar ce puțini se folosesc de ea... Arareori o păstrează cineva în minte. Sunt unii care defel nu o înțeleg și n-o primesc. De ce asta? Fiindcă nu-L iubesc pe Domnul și nu plinesc poruncile Lui. Această necredință a inimii față de Domnul le taie orice îndrăznire de a se întoarce către Dumnezeu cu vreo cerere, întocmai cum sluga netrebnică nu cutează să vină la stăpân cu vreo rugăminte, ștind că n-a fost vrednică de nicio milă. Rugăciunile rânduite le citesc, iar în ele sunt cereri foarte mari; pe de altă parte, aceste rugăciuni sunt doar citite, iar simpla citire, precum se știe, este departe de a fi rugăciune și cerere. Nu poți sta înaintea Domnului cu rugăciune adevărată și a înălța cerere către Dânsul fără a-ți îndrepta conștiința față de El.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 87)