De ce te mai numești creștin ortodox dacă tu crezi în horoscop?
Şi întrucât se află în ei credinţa în mişcarea stelelor şi o consideră ca fiind un lucru dumnezeiesc trăiesc fără pocăinţă, neavând nici o grijă pentru judecata viitoare şi consideră că toate sunt nefolositoare: şi rugăciunile şi jertfele, dacă nu intervine forţa stelelor. Asemenea oameni îşi petrec viaţa aidoma animalelor necuvântătoare, făcând pe plac în orice chip pântecelui nesătul şi dorinţelor ruşinoase ale trupului.
Care este dauna pentru credinţa cea bună dacă se atribuie influenţei stelelor binele şi răul? Dauna este foarte mare şi foarte îngrozitoare. Această părere nu numai că Îl arată pe Dumnezeu ca vinovat al oricărui rău pentru oameni şi ca nefiind de acord cu El Însuşi, deşi El e singur, după fiinţă, atotbun şi atotdrept dar îl arată şi ca fiind vinovat pentru pagubele mulţimii nenumărate de oameni deoarece, în realitate, aşa cum e spus în Scriptură, foarte puţini se mântuiesc (Mt. 7, 14). Căci noi vedem că o mare parte din oameni, din cauza comportamentului lor desfrânat şi nelegiuit şi a nenumăratelor fapte rele, mor cu ruşine şi cu necinste. Şi nu numai până la aceasta se întinde hula ci chiar şi legea insuflată de Dumnezeu o smulg cu totul din rădăcină şi sunt determinaţi să-şi piardă orice nădejde pentru dobândirea virtuţilor demne de laudă fiind încredinţaţi că acest lucru este foarte greu sau cu totul imposibil deoarece stelele nu contribuie la el. De aceea, cei care acordă cu bucurie atenţie acestei învăţături, gândesc că nu pot să renunţe la patimile necinstite şi fiecare înfăţişează ca îndreptăţire a răului său, influenţa stelelor. Din această cauză mulţi suferă în gândurile lor de această credinţă cumplit de rea şi numai cu limba şi cu buzele se arată a fi păstrători ai sfintei credinţe creştine şi fac acest lucru numai pentru că se cutremură de focul în care ard necredincioşii credinţei celei adevărate. Şi întrucât se află în ei credinţa în mişcarea stelelor şi o consideră ca fiind un lucru dumnezeiesc trăiesc fără pocăinţă, neavând nici o grijă pentru judecata viitoare şi consideră că toate sunt nefolositoare: şi rugăciunile şi jertfele, dacă nu intervine forţa stelelor. Asemenea oameni îşi petrec viaţa aidoma animalelor necuvântătoare, făcând pe plac în orice chip pântecelui nesătul şi dorinţelor ruşinoase ale trupului, considerând că acest lucru este desfătarea cu fericirea desăvârşită deşi sfârşitul lor este chinul veşnic în foc.
(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 116)
Să trăim bucuria de-a o avea pe Maica Domnului ca mamă a noastră!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro