Doar prin osteneală și străduinţe se dobândește Împărăția

Ceea ce este socotit acolo dulce, nouă ne pare amar; ceea ce e plăcut acolo, nouă ne pare nesuferit; ceea ce acolo veseleşte, pe noi ne întristează – am luat-o pe cu totul alte căi: şi Împărăţia, împreună cu cei ce se silesc şi pun mâna pe ea, se depărtează de noi.

Împărăţia se capătă prin osteneală, străduinţe şi nevoinţe grele; drept aceea o şi dobândeşte numai cel care duce viaţă de nevoitor. Acest fel de viaţă înseamnă lepădarea oricărei plăceri în drum spre Împărăţie. Plăcerile de tot felul îndepărtează de Împărăţie; iar în ziua de azi nu ne îngrijim decât de plăceri – rareori sufleteşti, ci îndeobşte trupeşti: să mâncăm, să bem, să ne veselim, să petrecem şi să huzurim întru toate, cu toate că în Împărăţie este ospăţ – şi încă aşa un ospăţ cum niciun om nu s-ar pricepe să pregătească – dar noi avem alte gusturi. Ceea ce este socotit acolo dulce, nouă ne pare amar; ceea ce e plăcut acolo, nouă ne pare nesuferit; ceea ce acolo veseleşte, pe noi ne întristează – am luat-o pe cu totul alte căi: şi Împărăţia, împreună cu cei ce se silesc şi pun mâna pe ea, se depărtează de noi.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 105-106)

De la același autor

Ultimele din categorie