Să vă trataţi sora şi să cereţi ajutorul sfinţilor, sunt două lucruri care nu se bat cap în cap. Dumnezeu l-a făcut pe doctor şi doctoriile tot de Dumnezeu sunt făcute. Doctorul nu vindecă prin sine, ci Dumnezeu vindecă prin el. Dumne­zeu dă insuflare doctorului, şi doctorul prescrie doctoria potrivită. Iar când Dumnezeu nu ajută doctorului, nu ştiu de poate nimeri vreun doctor doctoria potrivită. Cereţi ajutorul doctorului, dar totodată, mai vârtos rugaţi pe Dom­nul şi pe sfinţii Lui să-i dea înţelepciune doctorului. Şi cereţi mijlocirea oameni­lor bineplăcuţi lui Dumnezeu şi faceţi tot ce fac oamenii evlavioşi în atare îm­prejurări (numai la vrăjitoare să nu mergeţi).

Nu ştiţi dumneavoastră unde este as­cuns ajutorul lui Dumnezeu pentru so­ra dumneavoastră. Poate că Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca ea să fie bolnavă fi­indcă acest lucru e pentru ea mântuitor. Şi atunci ea va rămâne bolnavă toată viața sa, ca să se mântuiască. Sau Dumnezeu i-a trimis această boală pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei. Numai Dumnezeu ştie cum stau de fapt lucrurile. Boala nu este un semn al lepădării de către Dumnezeu. Dimpotrivă, este un semn al mi­lei lui Dumnezeu. De la Dumnezeu to­tul este milă – și boala, si sărăcia, și necazul. Sora dumneavoastră să se roage mai cu osârdie lui Dumnezeu, dar rugându-se să nu spună „Dă-mi sănăta­te”, ci „Fie voia Ta, Doamne! Slavă Ţie, Doamne! Dacă aşa este plăcut înaintea Ta, fie voia Ta! Cred că şi boala este bu­nă, după cum este bună sănătatea. Îţi mulţumesc, Milostivule Ziditor!”. Deprinde-o să citească, şi să scrie, şi să facă lucru de mână, şi aşa să se mântuiască.

Binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra ta!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 45-47)