Gandul la moarte, cea mai mare înțelepciune

Vai de noi, vai de noi fraţilor, cât de înfricoşată este taina morţii şi cum avem datoria să fim pururea deştepţi, curaţi, îngrijiţi, socotind că într-o clipă putem muri. Cum va fi oare despărţirea sufletului de trup?

Vai de noi, vai de noi fraţilor, cât de înfricoşată este taina morţii şi cum avem datoria să fim pururea deştepţi, curaţi, îngrijiţi, socotind că într-o clipă putem muri. Cum va fi oare despărţirea sufletului de trup? Şi venirea îngerilor lui Dumnezeu, nu zic şi arătarea dracilor, pentru că la cei ce se supun patimilor şi aceştia se arată? Cum va fi, apoi, văzând faţa lor cea grozavă şi auzind glasul lor înfricoşat: vino suflete, ieşi? O! ce cumplită muncă va fi atunci; o ce durere vom suferi la despărţire! Atunci faptele bune şi ştiinţa neprihănită vor fi de mare ajutor, mângâiere şi bucurie celor ce se despart de trup. Atunci supunerea are mare îndrăznire, smerenia mare mângâiere, lacrimile mult ajutor, faptele cele bune izgonesc pe demoni şi răbdarea foloseşte desăvârşit la tot lucrul. Atunci diavolii se întorc ruşinaţi, iară sufletele care s-au ostenit cu săvârşirea faptelor bune vor merge cu îngerii la Mântuitorul, cu mare bucurie.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 16)

De la același autor

Ultimele din categorie