Se cuvine să-ţi închizi urechile tale şi în privinţa clevetirilor asupra altora, după cum porunceşte această poruncă a lui Dumnezeu: Să nu primeşti cuvânt deşert (Iş 23, 1). Se cuvine să alungi de la sine prihănirile şi clevetirile mai ales atunci când acestea sunt îndreptate asupra unor bărbaţi sfinţiţi, precum îi porunceşte Apostolul lui Timotei, zicând: împotriva preotului pâră nu primi fără numai prin doi sau trei martori (1 Tim 5, 19).

Deci să deschizi numai o ureche să audă graiurile clevetitorilor, aşa cum facea Alexandru Macedon, iar nu pe amândouă imediat, luând astfel asupra [cuvintelor] lor hotărâri şi decizii printr-o judecată care se numeşte pustie, adică nefiind de faţă şi cel clevetit. Căci multe hotărâri nedrepte şi fară rânduială urmează de pe urma acestor clevetitori.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 142)