Îngâmfarea, sămânța care dă naștere mândriei

Înaintea lui Dumnezeu este mai bun un păcătos care se căiește decât un drept care se mândrește. Fiecare atac al mândriei și părere de sine socotește-le păcate mari, cazi înaintea lui Dumnezeu și cere-I iertare și ajutor să scapi de ele.

Îngâmfarea – această săgeată diavolească fină – rănește în ascuns inima și sămânța ei este semănată în taină, astfel încât încetul cu încetul se dezvoltă în tine fariseul, iar apoi te dedai cu totul mândriei și acesta este domeniul diavolului.

Luați seama, mai ales, să nu se strecoare în voi gândul hoțoman că trăiți mai bine și mai atent decât ceilalți; el este atât de primejdios, încât, sălășluindu-se ca bobul de mac în inimă, nici nu vezi cum crește, până când ajunge la fariseul matur și se dedă cu totul mândriei și așa mai departe. Iar înaintea lui Dumnezeu este mai bun un păcătos care se căiește decât un drept care se mândrește.

Fiecare atac al mândriei și părere de sine socotește-le păcate mari, cazi înaintea lui Dumnezeu și cere-I iertare și ajutor să scapi de ele. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 179-180)

De la același autor

Ultimele din categorie