Vezi că întreaga zidire tuturor în aceeaşi măsură le slujeşte. Soarele, luna şi stelele pe toţi în acelaşi chip îi luminează; văzduhul tuturor deopotrivă le păstrează viaţa, pământul pe toţi la fel îi ţine şi îi hrăneşte; apa tuturor la fel le astâmpără setea – tuturor, zic, în aceeaşi măsură, adică bogatului şi săracului, celui vestit şi celui neştiut, stăpânului şi robului.

Din aceasta învăţăm că toate bunurile noastre, pe care Dumnezeu ni le-a dat, de asemenea trebuie să ne fie spre folosinţă nouă şi aproapelui nostru deopotrivă.

Pâinea noastră, haina noastră, mintea noastră şi casele noastre trebuie să ne fie îndeobşte, să ne slujească atât nouă, cât şi aproapelui nostru.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 60)